Publicam, anul trecut, un editorial despre un caz bizar în care un taximetrist a fost tâlhărit în mod violent în zona Pieţei Armatei din Târgu-Mureş. Autorul a fost identificat prompt de către poliţişti şi cercetat apoi în libertate deoarece s-a considerat că nu reprezintă pericol social.
Am primit alaltăieri un comunicat de la Inspectoratul de Poliţie Judeţeană Mureş în care am aflat că autorul furtului din 5 februarie, petrecut în vestiarul echipei de volei CSU Medicina CSŞ Târgu-Mureş, a fost identificat şi prins. M-am bucurat să aflu că nelegiuitul care a pătruns în timpul partidei în vestiarul echipei, de unde a furat telefoane mobile, bani şi acte de la sportive, a fost capturat de oamenii legii, care merită felicitaţi pentru deznodământul cazului. În acelaşi timp, am rămas contrariat să aflu că hoţul e cercetat în stare de libertate. Am avut o senzaţie de deja vu…
Dacă ar fi să fac un joc de roluri şi mă pun în locul poliţiştilor care au participat la operaţiune (care a fost amplă, cu participarea DGIPI, apropo), aş simţi, cred, un mare sentiment de frustrare. Aşa cum recunosc că simt în calitate de simplu cetăţean. De ce? Pentru că pentru prinderea autorului s-a pus în mişcare un mecanism, s-au făcut nişte eforturi, s-a lucrat intens. Rezultatul? Hoţul e bine mersi în libertate. E adevărat, şansele ca la finalul cercetărilor să ajungă după gratii sunt mari. Doar că va mai trece ceva vreme până atunci…
Într-o ţară islamică, banditului i s-ar fi tăiat mâna pentru fapta sa, pedeapsă totuşi cam prea aspră, cu care nu sunt tocmai de acord. Interesant, la noi în România, hoţul dovedit nu numai că rămâne cu toate degetele de la mână, ci chiar i se oferă o nouă şansă (sau chiar mai multe) să recidiveze! Dacă legea-i pentru toţi, n-ar trebui să fie şi pentru hoţi?!
Publicam, anul trecut, un editorial despre un caz bizar în car