Am lăsat în urmă doi ani de recesiune. Tendinţa fiind, fără echivoc, de urcare: de la creştere minus de 7,1 la sută în 2009 la creştere minus de 1,2 la sută în 2010. Doi indicatori ne-au tras înapoi: consumul populaţiei şi investiţiile. Către ei va trebui să privească deci ochii noştri în 2011.
Există un mare pericol: acela ca investiţiile şi consumul populaţiei, dacă vor fi nevoite să ducă singure povara ieşirii din recesiune, să fie un fel de Cleobis şi Biton din legendă. Cei doi fii ai unei preotese a Herei, soţia lui Zeus. Pentru că mama lor trebuia să ajungă în sanctuar spre a aduce un sacrificiu, iar caii nu soseau, s-au înhămat ei la căruţă. Au ajuns acolo la vreme, dar de oboseală au murit. Dacă investiţiile şi consumul se vor înhăma singure la căruţa creşterii economice, ar putea păţi la fel. Căci nu vom avea creşterea economică dorită atât timp cât munca va fi rău organizată. Şi cât timp vor fi cocoloşite companiile de stat.
Un lucru se înţelege greu sau nu se înţelege deloc: într-o livadă lovită de o secetă prelungită degeaba torni apă doar la rădăcinile câtorva pomi, în speranţa că vor rodi. Pământul va înghiţi toată apa, fără niciun efect benefic asupra pomilor protejaţi. Soluţia nu poate fi apăsarea pe accelerator în două sectoare ale economiei, ci unirea tuturor eforturilor pentru zdrobirea inflaţiei, pentru intensificarea concurenţei, pentru pieţe libere integrate şi, mai presus de orice, pentru grăbirea restructurării.
Fără îndoială, în 2011 ne trebuie mai mult PIB. Dar un PIB performant, cu o structură nouă, cu valori adăugate care să exprime competitivitate, profit, orientare spre piaţă. De fapt, orientate spre un sistem integrat de pieţe libere, de producţie, de consum, de bani. Altfel, o reuşită semnificativă, cum este creşterea de PIB în seria ajustată de 0,1 la sută din trimestrul al patrulea din 2010, va fi singulară.
