În 18 noiembrie 1992, Theodor Stolojan îşi încheia mandatul de doar un an în fruntea Guvernului României. „Dacă m-ar fi lăsat încă doi ani, scoteam ţara asta din groapa în care ne-am afundat.", afirma Stolojan într-un interviu descoperit de jurnalistul Nicolae Leahu în presa acelor zile.

În scurta perioadă în care a fost premier, Theodor Stolojan a impus măsuri care nu au plăcut multor români. Premierul a recapitalizat băncile de stat care se apropiau de faliment, şi a liberalizat preţurile, fără a face acelaşi lucru şi cursului de schimb. Protestele sindicale erau la ordinea zilei, iar inflaţia continua să crească.

„Pericolul îl reprezintă cei care n-au învăţat nimic în cei trei ani care au trecut de la Revoluţie, dar n-au uitat nimic din ce a fost înainte 1989", spunea Stolojan la finalul anului 1992.

Deşi contextele politic şi economic diferă, situaţia lui Theodor Stolojan, departe de a fi similară, seamănă totuşi cu parcursul lui Emil Boc în fruntea executivului de la Palatul Victoria. De ce? Situaţia generală a ţării seamănă izbitor cu cea din declaraţiile lui Stolojan, iar Emil Boc se luptă cu diferitele curente de opinie din PDL pentru a-şi păstra atât scaunul de premier cât şi cel de preşedinte PDL, cel puţin potrivit surselor.

Nu o dată, actualul premier a subliniat importanţa reformelor cabinetului său pentru progresul social şi economic al ţării, fiind însă lăsat „ţap ispăşitor" de preşedintele Traian Băsescu în interes electoral. Luni, şeful statului a declarat, după o întâlnire cu grupurile parlamentare ale PDL, că este nevoie de o schimbare la nivelul Guvernului, pentru recâştigarea încrederii electoratului. Altfel spus, după ce UDMR îşi alege o nouă conducere, guvernul Boc ar putea fi „reformat" de preşedinte.

România în 1992 şi în 2011

La nici trei ani de la revoluţia din 1989, Theodor Stolojan, proaspătul reprezenta