Fizicianul Ioan Leancă i-a procurat renumitului filosof și scriitor 150 de kilograme de hârtie pentru imprimarea manuscriselor brute ale lui Mihai Eminescu. Cei doi au corespondat aproape patru ani prin cărți poștale și scrisori prin care căutau variante ca opera integrală a marelui poet național să fie tipărită în volume de colecție.

Ioan Leancă (63 de ani), fizician la Direcția Regională de Metrologie Legală din Bacău, a fost unul dintre cei care, în perioada 1984-1987, a întreținut o corespondență cu filosoful și scriitorul Constantin Noica, pe vremea când maestrul locuia la Păltiniș.

Subiectul principal al scrisorilor și al cărților poștale era modalitatea în care opera integrală a lui Mihai Eminescu, așa cum era ea scrisă de mâna poetului, cu adăugiri, ștersături și corecturi, să fie reprodusă pe coli de hârtie și apoi publicată în volume de colecție. Pentru realizarea acestui proiect, Noica avea nevoie de coli de hârtie de foarte bună calitate, cu contrast mai mare.

Deși ideea era de aproape 15 ani, nimeni nu găsise hârtia care să poată îndeplini cerințele calitative necesare. „Problema era că majoritatea manuscriselor ale lui Eminescu erau scrise cu creionul. Ba mai mult, în timp, colile de hârtie s-au îngălbenit și nu se mai vedea scrisul. Fotografierea lor nu se putea realiza deoarece fabricile de hârtie de țară nu aveau coli de calitate superioară. Aflase Noica că doar la Bacău se fabrică așa ceva. Nici tehnica de copiere nu era așa de avansată", a povestit fizicianul Leancă.

Cum băcăuanul lucra la Metrologie, iar această instituție avea legatură cu Inspectoratul General pentru Controlul Calității Produselor, Leancă a decis că are destule pârghii să îl ajute pe Constantin Noica în realizarea proiectului. „Să faci rost de hârtie în acele timpuri era o adevărată aventură. Colile de scris erau un fel de «marfă de contrabandă» deoa