Dragostea pentru fetiţe, sensibilitatea înnăscută, dorinţele şi amintirile din locurile pe unde s-a plimbat o inspiră pe Irina Popescu să creeze bijuterii de o frumuseţe delicată.
A ştiut de mică care îi va fi drumul în viaţă, dar destinul a purtat-o o vreme pe căi ocolite. „Ştiam că am talent la desen, însă am crezut că îmi voi dezamăgi părinţii dacă voi urma o facultate de arhitectură şi nu am vrut să-i împovărez cu meditaţiile scumpe. Aşa am ajuns la politehnică, în Braşov", poveşte Irina Popescu.
Experienţa Braşov, pe care o decretează drept „cea mai frumoasă perioadă a vieţii", a ajutat-o să aprofundeze noţiuni precum camaraderia şi amiciţia în cele mai frumoase accepţiuni. „Colegele de facultate m-au învăţat să dansez, iar prietenii mi-au insuflat dragostea pentru munte şi importanţa unei echipe unite. Am trecut prin multe împreună, inclusiv printr-o avalanşă", povesteşte artista de acum.
După ce a lucrat în domenii tehnice, în 2008, într-o vară caniculară, viaţa Irinei Popescu a luat o întorsătură neaşteptată. „Confecţionam cu efervescenţă felicitări, chiar şi atunci când venea cineva în vizită pe la mine. Nepoata mea preferată, studentă în Bucureşti, mă tot întreba ce vreau să fac cu ele. Până la urmă, mi-a făcut cadou un magazin virtual, iar a doua zi aveam deja prima comandă pentru una dintre felicitările postate", spune femeia.
Lut şi blog
Din momentul în care a văzut într-un magazin de papetărie un pacheţel de lut şi-a dat seama că pasiunea nu se va opri doar la felicitări. Spre deosebire de alţi artişti hand-made care preferă fimo, o pastă modernă, Irina Popescu lucrează predominant în lut, mult mai pretenţios. Mărgele care spun o poveste despre o sărbătoare sau o persoană, despre un sentiment sau o amintire, cercei care iau forme geometrice, abstracte sau de animale, bentiţe delicate din tul, mătase, dantelă şi satin,
