Desi produsele (alimentare, bauturile, non-alimentare) pot semana de multe ori, unele cu altele, forta marcii este cea care le scoate in evidenta si le face cunoscute in intreaga lume. Marile companii vor ca sa vanda produse dorite, cautate de clienti. In acelasi timp, firmele vor sa ii determine pe consumatori sa creada ca produsele lor sunt unice, sa le creeze asa numite „false nevoi”, facand apel la caracteristica psihologica.
Una dintre cele mai cunoscute metode prin care un produs ajunge sa fie „dorit cu disperare” de public, este publicitatea facuta prin imaginea vedetelor. Acestea incheie contracte grase de publicitate cu companiile respective, prin care se angajeaza ca pe o anumita perioada de timp sa le foloseasca produsele, promovandu-le (folosesc o anumita marca de telefon mobil, poarta o anumita geanta, conduc o anume marca de masina etc.). Astfel, produsele respective obtin vizibilitate si credibilitate totodata, in ochii publicului, care, de cele mai multe ori, tinde sa creada ca produsele respective sunt prestigioase si ca merita cumparate. Alte forme de publicitate prin care organizatiile isi promoveaza produsele sunt promoterii (persoane platite sa stea de vorba cu oameni necunoscuti, in baruri, cluburi, magazine, supermarketuri, centrele aglomerate ale tarii etc. si sa strecoare numele marcii in conversatie) si, bineinteles, publicitatea off-line (printuri, flyere, brosuri etc. oferite pe strada, trecatorilor) si on-line (site-uri, bloguri etc.)
Principala carcateristica a unui fals il reprezinta pretul. Un produs fals, desi tinde sa arate identic cu cel original, este mult mai ieftin, accesibil, in general, maselor. Multi consumatori sunt tentati de pretul mic si cumpara produse falsificate, pe care le gasesc de vanzare pe strada, magazine sau buticuri, oriunde in Europa. Falsurile insa sunt de proasta calitate sa