Marisha Pessl a debutat spectaculos în 2006, la nici 30 de ani, cu un roman-mamut, Curs special de fizica dezastrelor, însoţit de elogiile criticilor americani. În cîţiva ani, romanul a fost tradus în 30 de ţări, a pătruns rapid şi pe piaţa europeană: în 2007, traducerea a fost lansată la prestigioasa Editură Gallimard, în prezenţa autoarei, şi a rămas în atenţia presei literare timp de cîteva luni, iar la sfîrşitul anului, în topul revistei Lire, „Cele mai bune 20 de cărţi ale anului“, s-a situat între cele trei finaliste la „Roman străin“.„Complexul Salinger“ şi sindromul „jény“ În avalanşa de cronici şi recenzii, poziţia cea mai interesantă a avut-o François Busnel, în corespondenţa din Statele Unite („Nouveau «jény». Rencontre Marisha Pessl“, L’Express, 29.11.2007), o prezentare cu gust înţepător, prin maliţia picurată exact unde trebuie ca să genereze dubii faţă de adevărata o-pinie a criticului: admiraţie elegant reprimată sau ironie subtextuală nimicitoare? Criticul francez face un joc de cuvinte între „génie“ şi născocitul „jény“ (prin abrevierea „jeune écrivain new-yorkais“) ce desemnează un sindrom al literaturii americane de azi: New Yorkul a devenit, după 2001, noua Atenă, lansînd periodic cîte un tînăr romancier suspectat de genialitate, căruia îi face un portret-robot: are sub 40 de ani, talent miraculos, o operă în curs de realizare, tradus în lumea întreagă şi cu succes în Franţa. Onest, nu doar ironic, François Busnel o plasează pe Marisha Pessl la capătul unei liste de tineri autori străluciţi: Jonathan Franzen, Rick Moody, Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Colson Whitehead (doar ultimul, după ştiinţa mea, încă netradus la noi). Blue, eroina Marishei Pessl, are afinităţi cu Oscar din Extrem de tare şi incredibil de aproape de Jonathan Safran Foer, cu Alma din Istoria iubirii de Nicole Krauss, ambii confruntaţi cu secrete de familie şi cu