Un nou episod din “Mărturisitorii”, carte pe care Ziuaveche.ro v-o oferă în serial, prin amabilitatea Editurii Lucman.

În ziua de 21 iunie 1999, câteva asociaţii (Frăţia Ortodoxă Română, Liga Studenţilor, Asociaţia Română a foştilor deţinuţi politici şi luptători anticomunişti, Grupul Scara – Asociaţia Română de Antropologie Audiovizuală, Asociaţia Christiana, Fundaţia Anastasia, Liga Tineretului Ortodox Român, Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români) au semnat un memoriu pentru deschiderea dosarului de canonizare al părintelui Ilie Lăcătuşu[1]:

„Memoriu către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Prea Fericite Părinte Patriarh

Înalt Preasfinţiţi şi Preasfinţiţi membri

Ai Sfântului Sinod,

Ne adresăm Sfinţiilor Voastre cu o problemă de mare importanţă pentru viaţa spirituală a poporului nostru dreptcredincios. Este vorba de găsirea trupului neputrezit şi binemirositor al părintelui Ilie Lăcătuşu (1909-1983), la 15 ani de la trecerea sa la Domnul. Ţinând cont de faptul că a fost îngropat în condiţii normale şi că în tot acest cimitir nu s‑a semnalat niciun astfel de caz şi că după dezgroparea a fost ţinut timp de 9 săptămâni la aer fără ca trupul să fi fost afectat, considerăm că, aflându-ne în faţa unui caz cu totul special, ar trebui întreprinse cercetările de rigoare pentru deschiderea dosarului de canonizare.

După mărturiile pe care le-am adunat (şi pe care vi le punem la dispoziţie), părintele a dus o viaţă de sfinţenie şi martiraj pentru Hristos, făcând parte din ceata de mărturisitori ai credinţei în prigoana atee din veacul nostru. În închisori a existat o viaţă religioasă profundă, ai cărei vrednici îndrumători au fost preoţii şi ierarhii Bisericii noastre, acuzate pe nedrept că a plecat genunchii în faţa puterii. Foştii colegi de suferinţă mărturisesc că părintele a fost un veritabil model