Cât este de uninominal votul experimentat în campania electorală precedentă? Este o întrebare la care am aflat răspuns imediat după publicarea rezultatelor la alegeri: nu prea. Locuitorii judeţului şi-au ales parlamentarii, iar proporţia politică a fost cam cea ilustrată de sondaje. Întrebarea actuală este câţi dintre cei aleşi în 2008 îşi vor păstra mandatele încă patru ani?

Câţi dintre dumneavoastră aţi stat de vorbă cu parlamentarul pe care l-aţi ales? Câţi aţi fost ţinuţi la curent în legătură cu activitatea lui? Câţi parlamentari au făcut ceva pentru colegiul lor? Şi câţi dintre dumneavoastră l-aţi mai văzut pe parlamentarul colegiului din care faceţi parte venind în comunităţile locale care l-au propulsat în Parlament? Bănuiesc răspunsurile la aceste întrebări. Mulţi dintre parlamentarii Constanţei au şi uitat de ce au ajuns în Parlament. Nu spun că nu au avut intenţia de a face ceva pentru colegiul care i-a desemnat. Spun doar că această intenţie s-a pierdut pe drum, fiind eclipsată de dorinţa de a pleca în nu ştiu ce delegaţii în străinătate, pentru că - nu spun lucruri noi - unii dintre deputaţii şi senatorii Constanţei sunt în topul celor mai cheltuitori parlamentari. În campanie îi vedeaţi mai tot timpul, mai inaugurau o grădiniţă - la care nu aveau neapărat un aport - mai convocau o dezbatere publică, mai ieşeau în lume pe la diverse evenimente pentru o baie de mulţime... După ce s-au văzut în fotoliul din Parlament, tâmplele le-au fost umbrite de gânduri adânci, astfel că - este logic - pe unii i-a mai apucat şi moţăiala. Trai pe vătrai pe banii contribuabililor! Cu ce au mai ieşit în evidenţă în decurs de aproape trei ani? Unii cu scandaluri, cu bătălia pe organizaţii de partid, pe influenţă şi pe putere; alţii doar cu apariţii televizate, unde şi-au dat cu părerea, în cunoştinţă de cauză sau nu; alţii prin alăturarea numelor lor de scandaluri