La 34 de ani, Ionel Dănciulescu aleargă cot la cot cu "aripatânără" şi cere să joace mai mult. Nu se consideră bătrân, ci "maiexperimentat", şi înainte de fiecare meci are un ritual clar: beadouă doze de energizant şi apoi intră pe teren. Nu vorbeşte despreclasamentele golgheterilor, dar recunoaşte că se gândeşte la ele.Şi cum să nu te gândeşti când eşti la un pas să intri pe podiumulcelor mai buni marcatori din toate timpurile ai Ligii I?
-"Danciule", cum te simţi printre atâţia tineri?
-Păi ce, eu sunt bătrân? Aş spune că sunt un jucător cu experienţă.Mă simt foarte bine, chiar dacă această perioadă de cantonamenteeste una mai puţin plăcută. Cum se spune, partea mai urâtă ameseriei, dar ce să facem, e şi asta necesară.
-Îţi pun o întrebare pe care cred că o auzi des: când teretragi?
-Asta e întrebarea-capcană (n.r. - râde). Mai am un an şi jumătatede contract cu Dinamo şi am în spate o carieră destul de frumoasă,aşa cum vreau să fie şi sfârşitul ei. Ştii ce rămâne în urmă?Trofeele şi cifrele rămân, astea vorbesc, şi le spun şi colegilormei mai tineri acest lucru. Deci, mai vreau cel puţin un trofeu cuDinamo şi, pe plan personal, să dau goluri. Meseria mea egolul!
"Dacă nu jucam în străinătate, poate eram mai sus întop"
-Apropo, te gândeşti şi la clasamentul all-time al marcatorilor dinLiga I?
-Nu prea îmi place să vorbesc despre acel clasament, dar uite...bine, recunosc că mă gândesc la el. E o onoare, o mândrie, poatedacă nu aş fi jucat şi în străinătate, aş fi punctat mai mult înacel clasament.
-Ai fost necăjit la finalul turului. Ţi-a mai trecutsupărarea?
-S-au spus unele lucruri care m-au deranjat. S-a uitat că nu amjucat foarte mult, că nu am făcut pregătirea cu echipa. Şi totuşispun că nu am dezamăgit pentru câte şanse am avut. Nu spun că nuaccept critici, dar daţi-mi 10-15 meciur
