Obiectele, clădirile, locaţiile, ca şi oamenii, au, se vede treaba, soarta lor, aparte de altele de acelaşi fel. Unele, în glorie odinioară, decad într-atâta, că nu mai amintesc cu nimic de destinaţia iniţială. Este cazul Închisorii Doftana, de pe teritoriul comunei prahovene, Telega. Acesteia, primăria i-a pus gând de „măritiş”: adică, aşa cum s-a mai intenţionat şi altă dată, vrea să o vândă. Deşi perspective de înjghebat ceva aici – cele 12 hectare ale închisorii sunt, din punct de vedere natural, mirifice, iar zidurile groase pot fi un pilon pentru a demara o afacere - există, este greu de crezut că puşcăria va ajunge prea curând în mâna vreunui proprietar... Trecut în moloz Ce n-a fost grupul de clădiri de la Telega... La început, când au fost construite, în 1892, au funcţionat ca ocnă. Deţinuţi de drept comun, cu lanţuri şi buşteni groşi legaţi de picioare, erau aduşi aici ca să-şi ispăşească pedeapsa. Practic, închisoarea a fost construită cu cinci aripi, fiecare având propria curte interioară. Una dintre ele, numită zona H, a fost făcută pentru tortură şi aici erau încarceraţi cei mai periculoşi dintre toţi deţinuţii. În zona H, faţă de altele unde erau condiţii mai omeneşti, nu exista decât o ţeavă metalică, de care erau legaţi deţinuţii şi un butoi pentru necesităţi fiziologice, în mijlocul celulei. Nici pat, nici masă, nimic altceva. Apoi, când au apărut pe scena istoriei comuniştii, ei au fost cei care au înfundat, conform documentelor, celulele de la Doftana. Penitenciarul de unde se spune că nimeni, niciodată, nu a reuşit să evadeze, a devenit în anii socialismului muzeu. Zeci de angajaţi trudeau de dimineaţa până seara în penitenciar ca totul să arate bec şi să fie în ordine. Lumea vizita muzeul şi vedea cum a decurs lupta comuniştilor în anii de ilegalitate. Copiii erau aduşi special cu autocarele din diferite colţuri de ţară ca să fie făcuţi pionieri