De cateva zile nebunia si iuresul premierului independent cu aer de tehnocrat sufoca atentia publica. Traian Basescu a reusit sa distraga atentia politicienilor de la motiunea de cenzura a Guvernului Boc si de la problemele pe care Coalitia de guvernare le are in acest moment in a-si mentine fragila majoritate parlamentara, care face posibila sustinerea lui Emil Boc in functie.
In mod normal, cand majoritatea parlamentara care sustine Guvernul Boc este mai mult decat volatila, a te aventura intr-o incercare de a schimba premierul - ceea ce presupune a aduna din nou voturile necesare in Parlament pentru investirea noului prim - ministru - inseamna sa iti supui propria Coalitie de guvernare la un examen pentru evitarea caruia, in mod normal, a-i face orice este posibil. Nu si Traian Basescu.
Din insistenta cu care a lasat sa se inteleaga ca isi doreste un alt premier, vital pentru supravietuirea actualei majoritati si dupa 2012, ar trebui sa intelegem ca schimbarea lui Emil Boc a devenit, subit si pe neasteptate, prioritatea zero a Romaniei. Din perspectiva testarii majoritatii parlamentare, dorinta de a schimba premierul acum seamana cu o tentativa sinucigasa. Nu insa daca in spatele acestei strategii se ascunde, in fapt, cu totul si cu totul altceva.
Si anume: tocmai planul de a taia nemultumirile din randul membrilor Partidului Democrat Liberal si posibilele tradari din tabara coalitiei. Caci, ce alt efect are aceasta fluturare a unor nume de noi premieri, posibili urmasi ai vajnicului Boc, altul decat redarea sperantei, sentimentul ca inca nu este totul pierdut, ca inca este posibil ca cifrele sondajelor sa poata fi rasturnate.
Pentru ca in acest moment a testa majoritatea parlamentara in sensul ei tare, adica a o forta sa treaca si implicit sa voteze un Guvern in Parlament (nu asa cum poate fi tinuta legata in scaune
