În Ungaria, campaniile partidului de guvernămînt, Fidesz, în contra unor valori ca toleranţa, pluralismul, libertatea artistică sau de exprimare sînt în plină desfăşurare. Fidesz, care controlează două treimi din Parlamentul de la Budapesta, e aliat, mai de voie, mai de nevoie, cu extremiştii de la Jobbik; împreună, rescriu agenda instituţiilor de cultură şi se asigură că legea privind mass-media, trecută la sfîrşitul anului 2010, îşi va îndeplini misiunea de căluş în gura ziariştilor şi a oricui nu împărtăşeşte aceeaşi încredere în măreţia naţiunii maghiare şi a Guvernului său. Cei direct vizaţi s-au mobilizat deja, publicînd scrisori de protest, mobilizînd comunitatea internaţională – inclusiv pentru ceea ce, la prima vedere, a fost un paşnic showcase teatral cu invitaţi străini, care şi-au început festinul spectacular cu un apolitic Trei surori, în apolitica regie a lui Andrei Şerban. Totuşi, Cross-Section a fost/ e un showcase atipic, concoctat anul acesta, în premieră, de Anna Lengyel, responsabila cu relaţiile internaţionale de la Teatrul Örkény din Budapesta. În 2011, a reunit trei teatre – Naţionalul, Katona şi Örkény –, fiecare prezentînd trei spectacole, o lectură şi organizînd o întîlnire cu respectivii directori. Alegerea n-a fost aleatorie: Naţionalul (Nemzeti Színház) şi directorul lui artistic, Robert Alföldi, sînt ţintele preferate ale partidului de extremă dreaptă Jobbik, care a organizat campanii de denigrare şi micromanifestaţii în faţa teatrului (lucru pentru care au avut nevoie de hartă: Nemzeti Színház a fost construit, în 2001, departe de centru, pe lîngă ieşirea spre autostradă). Cel mai reputat teatru de artă din Ungaria, „Katona József“, are una dintre cele mai mari (dacă nu cea mai mare) subvenţii pe bilet vîndut (7.000 de forinţi, cam 25 de euro, mai puţin decît marile teatre româneşti) şi e în pericol să n-o mai aibă, noul partid d