In tentativa lui de-a demonstra paternitatea coruptiei din Romania, Vasile Marica a facut un ...ou, si a aratat unde se afla gaina: la liderii politici. Marile dezvaluiri anuntate s-au demonstrat a fi lista impartirii institutiilor publice dintr-un judet conform algoritmului de partid si de stat, si daca asta e tot ce are, nu-l vad bine.
In Romania, totul se plateste. Inclusiv notorietatea. Incepand cu ea. Care daca se intinde cumva in patratelul de peste gard, nimereste in interesele vecinului. Si deoarece gardul e inalt, nu baga de seama ca piciorul a nimerit intr-un musuroi. Nu-i bai, fenomenul se poate petrece si invers, si atunci, depinde de marimea galmei de furnici.
Musuroiul sindical e cel mai mare. Poate mai consistent decat cel al politicienilor, care au sesizat, ca si categorie sociala, mai tarziu ca poamele tarii sunt iute de apucat si indesat in buzunare. La vremea cand politica devenea o ocupatie profitabila, sindicalismul cucerise deja hoteluri, baze de tratament si case de cultura, iar venitul de pe urma lor se afla de multa vreme in insule unde nu pot fi deranjate.
Acuma, n-o fi Vasile Marica varful coruptiei in materie, si atunci se poate pune intrebarea ce i-a casunat lui Traian Basescu pe el? Poate ca nimic, dar atunci care sunt resorturile coincidentei? Presedintele l-a indicat drept exemplu al deranjului din musuroi, iar ANI a inceput sa-i cantareasca averea.
Cred ca are mai putina importanta. Doar nu descoperim acum ca nimic nu se intampla in Romania fara vointa politica. Insa in momentul cand i-a pronuntat numele, seful statului a facut-o de la inaltimea informatiilor pe care le primeste zilnic. Trebuia sa-si inghita vorbele? Asa-i, dar mizele sunt prea mari, si nu e omul sa nu-si joace cartile.
Si iata si un denunt, in parelel cu acuzatii reciproce intre alti doi lideri. Cand sindica
