Irina Loghin, o Mare Doamna a cantecului popular romanesc, poate cea mai iubita interpreta de folclor din ultimele 3-4 decenii, s-a nascut in urma cu 72 de ani, pe 19 februarie 1939, in comuna prahoveana Gura Vitioarei (o localitata aflata in imediata apropiere a principalului oras al Vaii Teleajenului, Valenii de Munte).
Despre popularitatea si imaginea publica a Irinei Loghin, una iesita din comun, aproape ca sunt de prisos orice fel de comentarii.
Dupa absolvirea Liceului la Valenii de Munte, a urmat cursurile Scolii Populare de Arta din Ploiesti (clasa Geta Mazilu), lucrand o vreme chiar si in productie, ca laboranta la o fabrica de geamuri din Scaieni.
A debutat pe scena, la inceputul anilor '60, in cadrul unei formatii de amatori apartinand intreprinderii unde imbraca salopeta de muncitoare.
In 1963 face pasul catre profesionismul artistic, fiind angajata, alaturi de Maria Ciobanu, la prestigiosul Ansamblu Folcloric Ciocarlia, dupa un concurs foarte dur, la care au participat peste 200 de concurenti (din juriu, printre altii, a facut parte si marele scriitor Marin Preda).
Ascensiunea a fost una fulminanta, fara precedent, care, la un moment dat a starnit pana si invidia sinistrului Cabinet 2 (detinut de Elena Ceausescu), astfel incat, in 1982, pe cand se afla pe culmile gloriei si adulatiei publicului, Irina Loghin a fost interzisa total sa mai apara la la radio, televiziune, Electrecord sau in spectacole de orice fel.
Totusi, mai degraba clandestin, s-a refugiat artistic la Ansamblul Ciprian Porumbescu din Suceava, dar aparea doar in spectacole prezentate prin localitati rurale uitate de lume. Acest embargo, pus in aplicare prin mana securitatii comuniste, a durat practic pana in decembrie 1989.
Cariera sa artistica, in ambele perioade istorice, a avut un succes demn de o carte
