Biserica si Armata au fost considerate institutiile cele mai vechi si traditionale ale natiunii romane.
Generatia mea era inflacarata de legendele vitejiei voievozilor care au luptat in fruntea armatelor de boieri si tarani impotriva hoardelor de invadatori, dar si de chipul marturisitorilor crestini din inchisorile comuniste.
La inceputul anilor '90, priveam cu deosebit respect la Armata care (credeam noi cu naivitate) il izgonise pe Ceausescu. In biserici aflam din predicile unor preoti batrani, cum suferisera preotii, calugarii si intelectualii anti-comunisti in inchisorile si lagarele comuniste de la Aiud, Pitesti, Canal si Delta. Traiam visul renasterii romanesti. Apoi, a venit trezirea la realitate.
Armata omorase oameni in Decembrie 1989. O conspiratie, nici pana astazi lamurita, a varfurilor esaloanelor doi si trei din PCR si Securitate, aliati cu generali de armata, organizase o terifianta punere in scena, cu "teroristi" nevazuti si mii de victime inocente jertfite pe altarul noii puteri politice instaurate dupa inlaturarea si asasinarea sotilor Ceausescu.
Am privit la mascarada anchetelor penale indreptate impotriva unor ofiteri de Armata si Securitate. Am vazut cum fostul patrimoniu al Armatei Romane devine oportunitate de afaceri pentru indivizi veniti din fundaturile mahalalelor, asociati cu ofiteri superiori fara onoare.
Coruptia, nepotismul si infeudarea politica au invins Armata. Intr-un sfarsit, tavalugul asa-zisei reforme a Armatei pentru aderarea la structurile NATO a distrus ramasitele a ceea ce candva se numea Armata Romana.
Astazi avem o armata de profesionisti. Eu ii privesc mai mult ca pe niste mercenari. A fi militar nu mai este o vocatie, a devenit o meserie. Armata noastra a ajuns cu bocancul in Afganistan si Irak, a devenit o biata rotita in mecanismul complicat si une