Ultimele evenimente de pe scena politica ridica mari semne de intrebare in legatura cu evolutia posibila pe viitor a partidului care pana nu demult facea legea in politica romaneasca. Oricat s-ar stradui reprezentantii sai de marca sa ne convinga de contrariu, PD-L traverseaza o criza din care numai Cel de Sus stie cum si daca va iesi, in cele din urma.

La o analiza la rece si fara prea multe patimi, sansele sale, cel putin in confruntarile iminente ce se profileaza la orizont, sunt minime, daca nu inexistente.

La ora aceasta, indiferent ca din vina sa ori din cauza unei nesanse istorice, a crizei mondiale etc., PD-L beneficiaza doar de circa 10% din optiunile de vot ale romanilor, in timp ce adversarii sai cumuleaza aproape tot ce a mai ramas, cu exceptia nu foarte notabila a UDMR, care, dupa cum se stie, ar putea oricand sa intoarca foaia in caz ca interesele i-ar dicta acest lucru.

UNPR nu are si nu va avea nici in viitor vreun potential electoral, iar grupul minoritatilor este impartial (adica oportunist).

Este greu de crezut ca in perioada relativ scurta care ne desparte de alegerile urmatoare, partidul sa poata recupera uriasul decalaj care il desparte de competitorii sai.

Pentru simplul motiv ca nu mai este timp. Chiar daca, prin absurd, treburile ar merge struna in perioada ce urmeaza, in plan economic sau social. Fapt care oricum inca sta sub semnul intrebarii.

Pentru ca s-au acumulat prea multe frustrari si suparari la nivelul majoritatii categoriilor sociale si ocupationale, hranite copios de mass-media ostile si extrem de vocale, care n-au fost contracarate de mai nimic.

Greselile PD-L

PD-L a facut greseala de a deschide simultan lupta pe nenumarate fronturi, lasandu-si cel mai adesea spatele neacoperit, permitandu-si o droaie de vulnerabilitati, unele asumate, i