Un elev care ramane an de an corigent la aceeasi materie pentru ca nu stie exact aceleasi lucruri ori e retardat, ori e de-o rea vointa diabolica si autodistructiva. Asa si cu Romania in privinta Justitiei. La fiecare jumatate de an, raportul pe Justitie spune cam aceleasi lucruri, cu foarte mici variatiuni in plus sau in minus.
DNA isi face treaba, insa procesele de coruptie se blocheaza in instanta, treneaza si nu exista solutii definitive. In acest context, este laudata in mod special actiunea din vami, cu nota prudenta a asteptarii unor condamnari fara de care ne rezumam la un spectacol mediatic.
ANI isi face si ea treaba, dar intampina tot felul de obstacole. Daca cele legislative au fost depasite, acum a venit randul celor de natura bugetara, caci Agentia a primit foarte putini bani anul acesta, ceea ce ar putea impiedica publicarea decaratiilor de avere.
Parlamentul este catalogat, din nou, drept o frana in calea justitiei pentru ca face zid in jurul coruptilor de tot felul. De aceasta data, capetele de acuzare sunt cazurile Ridzi si Pasat. Este laudata mica reforma a Justitiei, pentru ca, asa cum se intampla de obicei, ministrul Predoiu si-a facut treaba de ordin legislativ. Noutatea este, de aceasta data, aprecierea primita de Curtea Constitutionala pentru solutia in cazul CSM, soldata cu blocarea reinstalarii acolo a trei "dinozauri".
Ce ne spune aceasta teribila repetitivitate? Un lucru pe care, in esenta, il stiam, dar a carui reconfirmare este mereu la fel de deprimanta. Clasa politica din Romania, in ansamblul ei, sufera de aceleasi tare, are aceeasi mentalitate de casta si acelasi dispret fata de justitie, indiferent catre care partid ne uitam.
Intr-o vreme, Palamentul era pus la zid pentru cazul Nastase si pentru tergiversarea aparitiei ANI. Pe vremea aceea, PD-L si Traian Basescu nu mai cont
