Parintele Calistrat de la Manastirea VladiceniMotto: "De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el între tine si el singur. Si de te va asculta, ai câstigat pe fratele tau" (Matei 18.15)

Sfintele Scripturi de Dumnezeu insuflate sunt pline de pilde si învataturi, din care putem întelege faptul ca toata rautatea care se petrece între un om si altul îsi are pricina în nedreptatea comisa unul celuilalt: "Cel ce face milostivire Domnul si judecata tuturor celor ce li se face strâmbatate!" (Psalmi 102,6). Tocmai din acest motiv Sfintii Parinti scriitori si traitori ai Filocaliei ne îndeamna permanent: "Catre noi însine sa avem inima de judecator, iar catre aproapele nostru inima de mama"; abia atunci si numai asa va iubi Dumnezeu judecata omeneasca. Concret, este vorba despre diferenta fundamentala care apare în mod evident intre judecata omului si judecata Domnului. Cezarul acestui veac judeca sub influenta legilor lumesti si conditionat de împrejurarile politice, sociale, economice, de subiectivismul relatiilor de simpatie sau antipatie (dictate, de cele mai multe ori, de interesul de moment); constiinta însa - adevarata instanta de judecata divina, bici si varga a mustrarii Lui Dumnezeu! - aduce la lumina zilei tot adevarul, chiar si ascuns de ar fi în cele mai încurcate hatisuri. De pilda, lucru stiut de toata lumea, în vremea noastra abuzul de putere (în orice domeniu socio–profesional s-ar exercita) a devenit un adevarat mod de afirmare egoista si iresponsabila a sinelui propriu. Pe de alta parte, stim cu totii ca Dumnezeu nu va obstructiona niciodata judecata omeneasca, pentru a nu încalca în vreun fel libertatea vreunui om – nici cu amenintarea pedepsei aspre, nici chiar cu inevitabila rasplatire cuvenita fiecarei fapte, dar masura cu care se va face la vremea ei aceasta rasplatire este scrisa negru pe alb în Sfânta Evanghelie: "Si care