Nu trebuie sa fim mirati de entuziasmul cu care este primita ideea crearii unui nou partid. Ar trebui sa ne miram daca ar fi invers. Traversam vremuri ce ne provoaca mintea, inima si imaginatia. Un nou ciclu in viata Romaniei pare sa se deschida in fata ochilor mintii.
Ca intotdeauna, in momentele de cumpana, cand vine vorba despre un nou proiect de importanta nationala, privirea ni se indreapta spre reperul nostru intelectual, antologica lucrare a profesorului Constantin Radulescu-Motru despre « calitatile bune » si defectele romanilor – de aproape o suta de ani o carte de referinta. Ca intotdeauna, deschidem la pagina relevanta pentru problema zilei. Citim. Ca intotdeauna, lectura este edificatoare. Nu dezamageste:
Se apuca românul cu greu de câte ceva, dar de lasat se lasa usor, zice proverbul. Mai exact ar fi însa sa se zica: sub influenta multimii, românul se apuca de orice, dar când este sa execute prin fapta individuala lucrul de care s-a apucat, atunci se lasa de el foarte usor. Nu este initiativa pe care sa nu o ia românul în grup! Sa facem o scoala? Sa facem si doua. Sa facem o societate cu scopul acesta si acesta? Sa facem si mai multe! Sa contribuim pentru a asigura mersul acestei si acestei institutii? De ce nu? Sa contribuim.
Dar când vine rândul fiecaruia sa puna în executie hotarârea luata în grup, atunci fiecare amâna pe mâine, sau se face nevazut. Când se aduna din nou grupul, atunci încep recriminarile si noile hotarâri. Este rusine, domnilor, trebuie sa începem odata! Patria îsi are ochii îndreptati asupra noastra! Ne privesc strainii, râd strainii. Sa ne punem pe lucru. A doua zi aceeasi indiferenta. In grup, si ca grup, fiecare se judeca sever, foarte sever; în parte, individual, fiecare se judeca foarte indulgent. Lasa sa înceapa ceilalti, ca sa nu ramân eu singurul pacalit! Apoi ce sunt eu ca sa îndrept lumea! Iata ultima
