Sportivul de la CS Aquila a cucerit în cele aproape două decenii de activitate o mulţime de medalii interne şi internaţionale, fiind desemnat de patru ori cel mai bun sportiv al judeţului Giurgiu.

Primul contact cu artele marţiale l-a avut la cinci ani şi jumătate atunci când a păşit în sală mânat de curiozitate. „M-am rugat de tata să mă ia şi pe mine să văd cum este. Mă fascinau filmele în care jucau Van Damme, Jackie Chan sau Chuck Norris” explică Vasilică Chelu. Totul a început ca o joacă, iar cu timpul puştiul a început să prindă drag de competiţii şi de medalii. „Nu am suportat niciodată să fiu mai jos de locul 1” spune giurgiuveanul.

Datorită faptului că era fiul celui care conducea antrenamentele şi clubul Aquila, a trebuit să muncească mai mult pentru a demonstra că nu este „băiatul lui tata”. Recunoaşte însă că Ion Chelu a fost cel mai bun exemplu posibil în acest sport.

Primul titlu de campion naţional l-a obţinut în anul 1996 la chiar prima competiţie la care a participat. De-atunci s-a menţinut în elita artelor marţiale fie că a fost vorba de ju-jitsu, wushu sau kempo, stilul său preferat. „Au fost şi multe dezamăgiri, datorate accidentărilor. În acest sport există şi un grad ridicat de risc. Unii sunt mai norocoşi, alţii mai ghinionişti. Din păcate eu fac parte din cea de-a doua categorie” spune campionul de la Aquila. Cea mai gravă accidentare din carieră a suferit-o la 18 ani: dublă fractură de tibie şi peroneu. „Ca o ironie a sorţii m-am accidentat la fotbal şi nu pe saltea. Am avut nevoie de nouă şuruburi în gleznă şi o plăcuţă metalică” povesteşte sportivul giurgiuvean care spune că recuperarea a durat aproape un an de zile însă a revenit în sală cu o şi mai puternică dorinţă de competiţie.

Vrea să îşi deschidă un club privat de arte marţiale

Rezultatele au început să apară şi la nivel internaţional, anul 2008 fii