Dupa 21 de ani de capitalism în România, n-au apărut cărţi despre viaţa oamenilor noştri de afaceri. Nu mă refer la romane sau la alte ficţiuni. Şi nici la aşa-numitele lecţii de viaţă, la culegeri de pilde artificioase, la biografii romanţate ori culegeri de maxime şi aforisme pescuite din experienţele de business. Mă gândesc la cărţi serios documentate, credibile, bine scrise, despre vieţile şi afacerile unor milionari.

În urmă cu vreo câţiva ani (doi-trei?) am fost sunat de un patron al unei agenţii de publicitate. Un antreprenor, cum se spune, pe care-l cunoşteam de ani buni. Îmi amintesc, totuşi, că era duminică. (Ce debut de articol, parcă mi-aş scrie memoriile!) Ca orice profesionist versat din acest business, omul a intrat direct în subiect, irezistibil: „Petre, ce-ar fi să scrii o carte despre mine! Uite că, anul ăsta, se împlinesc 15 ani de când am înfiinţat agenţia şi am putea să scoatem cartea chiar la aniversare, peste câteva luni, îi facem o campanie puternică de promovare şi epuizăm tirajul într-o lună. Ce zici?".

După câteva clipe de bâlbâieli, i-am răspuns omului că ideea este interesantă, merită să ne gândim, dar cel mai important lucru este să ne facem amândoi timp să ne întâlnim câteva săptămâni la rând, să-mi acorde un lung interviu, să clarificăm unele momente din cariera lui, să intrăm în detalii, asta cere timp, muncă de documentare din alte surse şi trebuie să înregistrez pe un reportofon... „Ce reportofon, Petre? Uite cum facem! Treci tu cu familia într-o duminică pe la mine, soţiile la bucătărie, copiii la joacă, iar noi doi stăm în grădină de vorbă, la un grătar... Vreau să iasă o carte frumoasă!"

Omul deja încheiase deal-ul. Pentru câteva secunde, mi-am imaginat scena: eu dădeam vârtos cu ziarul să încing jarul şi îl întrebam cu ochiii înlăcrimaţi de fum cum a câştigat nu ştiu care buget de publicitate, omul îmi poveste