Exista in povestea lui Sandu Anghel, alias Bercea Mondialu, ceva atat de profund specific romanesc si, in acelasi timp, atat de rromanesc, incat orice incercare de deslusire a fenomenului se pierde in labirintul esentei noastre.
Desigur, dupa aceasta propozitie, cele mai sensibile caractere vor fi abandonat textul, furioase ca un caz izolat totusi, singular si nu usor repetabil, poate fi incarcat atat de lesne cu asemenea generalitati. Nimic de condamnat in gestul lor.
Posibil si ca dorinta de a sublinia unele trasaturi comune semenilor nostri sa ma fi impins dincolo de limita generalizarii rezonabile. Totusi. Pentru ca viata este scurta si pentru ca nu avem timp mereu sa ne dedicam ore si zile intregi studiului cazului unui interlop sadea, sa presupunem ca ce am citit in presa de la izbucnirea scandalului, cu Bercea Mondialu in rol de prim suspect al unei tentative de omor, este suficient pentru o imagine completa si definitiva.
Asa cum nimic nu este surprinzator atunci cand studiem lumea primatelor cu apucaturi umanoide, pe cand stramosii nostri abia descinsesera in lumea bipeda, si in cazul lui Bercea Mondialu surprinzatoare nu este tentativa de omor, pana in prezent oricum nedemonstrata, asa cum socant nu este nici haosul declaratiilor copiilor, nepotilor si altor rubedenii, ce a insotit arestarea lui.
Ce este de-a dreptul terifiant e ca un astfel de personaj a ajuns sa aiba la mana, sau la indemana, un grup de semeni dintre cei mai influenti. De la fratele presedintelui, Mircea Basescu, pana la judecatorea Huza, avocati si magistrati, politicieni si afaceristi, nimeni nu i-a ramas strain lui Bercea. Daca ne aducem aminte ca in campania electorala din 2009 il vizita pe Mircea Geoana la partid, probabil dupa ce tocmai se sfatuise cu "nasul" Basescu la telefon, avem o imagine si mai in detaliu.
Pacatul lui
