Bărbatul care s-a aruncat de la balconul Parlamentului pe 23 decembrie 2010, chiar în timpul şedinţei de plen, spune că regretă că şi-a speriat familia, dar se bucură că nu a rămas paralizat în urma accidentului.
„Singurul mare regret al meu este că mi-am speriat rău familia. Fiul meu a început să conştientizeze ce s-a întâmplat şi asta nu e bine. Un alt regret este că rămân cu sechele, cu lovitura la cap, cu nasul borcănat (râde) şi să vedem dacă mi se reface gura. Cel mai mult m-am bucurat că nu am rămas paralizat”, a spus Adrian Sobaru, potrivit libertatea.ro.
„Nu mă pot uita la tot filmul. Am văzut doar jumătate din salt. Mi-e frică să mă uit la tot, pentru că sunt o fire foarte slabă, emotivă, şi nu am curaj să urmăresc imaginile cu mine când sar de la balcon. În general, nu mă uit la filme de groază (râde). Multă lume m-a întrebat cum de am putut să fac acel gest, din moment ce eu sunt atât de sensibil. Foarte rău este că cei doi copii ai mei au văzut filmul…”, a mai mărturisit Sobaru.
Electrician la postul public de televiziune, Adrian Sobaru a vrut să protesteze prin gestul său faţă de măsurile de austeritate luate de Guvern, mai exact faţă de reducerea indemnizaţiei pentru copiii cu handicap, unul dintre copiii săi fiind suferind de autism.
Bărbatul care s-a aruncat de la balconul Parlamentului pe 23 decembrie 2010, chiar în timpul şedinţei de plen, spune că regretă că şi-a speriat familia, dar se bucură că nu a rămas paralizat în urma accidentului.
„Singurul mare regret al meu este că mi-am speriat rău familia. Fiul meu a început să conştientizeze ce s-a întâmplat şi asta nu e bine. Un alt regret este că rămân cu sechele, cu lovitura la cap, cu nasul borcănat (râde) şi să vedem dacă mi se reface gura. Cel mai mult m-am bucurat că nu am rămas paralizat”, a spus Adrian Sobaru, potrivit libertatea.ro.
„Nu mă pot uita la tot