Dacă e să ne luăm după aripa pragmatică a PSD (susţinută de câţiva intelectuali mai slabi de înger şi de trepăduşii veşnic îndatoraţi), după adunătorii de voturi, după exaltaţii structurilor, după apologeţii logisticii, astăzi Adrian Năstase trebuia să fie la al doilea mandat prezidenţial şi PSD la al zecelea an consecutiv de guvernare. Ei bine, după cum probabil aţi avut ocazia să remarcaţi, astăzi Adrian Năstase nu este preşedinte şi nici PSD nu e la guvernare (mă rog, aici e mai greu de făcut diferenţa – dacă nu eşti atent la nuanţe, s-ar putea să confunzi PDL de azi cu PSD din 2004).

PSD a pierdut alegerile prezidenţiale din 2004 şi 2009 şi pe cele locale şi parlamentare din 2008 nu din cauza lipsei de organizare, nu din cauza slăbiciunii sau ineficienţei structurilor, nu din cauza ostilităţii presei (care a cam lipsit între 2000 şi 2004), nu din cauza rezultatelor economice slabe (nu e cazul) şi nici măcar din cauza scandalurilor de corupţie (de aia cred că Albă ca Zăpada, înţeleasă ca partid anticorupţie, format din curaţi, nu are nicio şansă pe scena politică, şi asta se va vedea când România Curată se va tranforma în partid, dacă se va transforma). PSD a pierdut din cauza autosuficienţei. Iar alegerile se câştigă cu revoltă. Nu cu bani, nu cu structuri, nu cu festivism, nu cu bilanţuri pozitive, liste de realizări şi unitate de monolit, nu cu aplauzele trepăduşilor sau zâmbetele mulţumite ale liderilor. Doar cu revoltă.

Ei bine, PDL-ului de azi tocmai asta îi lipseşte: revolta. Nu o au nici Blaga, nici Boc, nici Falcă, nici Flutur, nici Elena Udrea, nici Baconschi, nici Sever Voinescu, nici Valeriu Stoica, nici Cristian Preda şi nici măcar tinerii PDL (copii cuminţi şi siniştri în uscăciunea şi bătrâneţea lor). Iar revolta n-o poţi simula. O ai sau nu o ai.

Alegerile din 2012 şi 2014 nu vor fi câştigate, dacă e să vorbim de dreapta, nici d