Foto: Thinkstock Implantologia vine astăzi să completeze arsenalul terapeutic al stomatologiei contemporane. Implantele îşi fac tot mai mult drum în rezolvarea edentaţiilor (lipsurilor) totale şi parţiale maxilare şi mandibulare. Protezarea, ca suprastructură a implantelor, facilitează obţinerea unor rezultate excepţionale, estetice şi funcţionale, adresându-se practic unui spectru nelimitat de indicaţii.
În timp ce protezarea convenţională, mobilă totală şi parţială sau fixă, prin şlefuirea dinţilor stâlpi, se indică în primul rând în funcţie de caracteristicele anatomice date de repartizarea dinţilor restanţi, forma arcadelor, gradul de atrofie a crestelor dentare etc., pentru medicul ce alege varianta supraconstrucţiei pe implante, există posibilitatea ca situaţia dată să o poată schimba în aşa fel încât să satisfacă majoritatea cerinţelor estetice şi funcţionale ale pacienţilor.
Preocuparea medicului stomatolog specializat în implantologie dentară este redarea sănătăţii dentare şi pacienţilor pe cale de a-şi pierde dinţii afectaţi de boala parodontală în stadiu avansat ce necesită extracţii, dinţi care au suferit fracturi subgingivale, dinţi afectaţi de carie în fază terminală, traume şi probleme endodontice. Aceşti dinţi se află, de obicei, în regiunea anterioară a maxilarelor, cu o mare importanţă estetică, tocmai de aceea majoritatea pacienţilor ajung foarte târziu în clinica de stomatologie, de teamă că vor rămâne o perioadă prea mare fără dinţii frontali. În aceste cazuri se poate face implantarea imediat postextractional şi cu realizarea unor lucrări dentare de tranziţie.
Acest act medical de înaltă probitate profesională presupune, oricât de grăbit este pacientul, elaborarea unui diagnostic şi plan de tratament preimplantar, care presupune eliminarea tuturor focarelor infecţioase dentare: parodontita marginală cronică, c
