Exista pana la urma o singura intrebare care ar trebui sa ne framante in aceste vremuri, la 21 de ani de la Revolutie. De ce le mai permitem sa ne conduca? De ce le-am ingaduiti si le-am trecut cu vederea greselile, minciunile, ipocrizia si demagogia?

Mai mult, am ajuns sa ne injuram intre noi cand pentru majoritatea politicienilor nu suntem decat niste numere intr-un sondaj de opinie. Cifre pentru care fac orice sa le castige si pe care apoi le manipuleaza pana la prostire.

De ce nu ne invatam minte niciodata? Mai ales acum cand este atat de usor de calculat ce au realizat in 21 de ani. Putin peste 100 de kilometri de autostrada, cateva blocuri ANL si mult haos legislativ si economic. Lipsa lor de viziune a fost aplaudata si a incantat multimea, pentru ca, pentru popor, pomana din campaniile electorale a facut mai mult decat luciditatea pe care ar fi trebuit sa si-o exerseze si cu care sa le judece faptele.

Ne-am lasat calcati in picioare de cei care au stiut sa intoarca putin mai fantezist cuvintele si ne-am aruncat in bratele primilor care au stiut cand si cum sa speculeze dorintele si visele noastre. Ultima lectie pe care a primit-o majoritatea romanilor e mai dureroasa decat toate celelalte. Am privit cu totii plini de speranta in 2004 catre ultimii mohicani ai luptei anticoruptie, insa astazi asistam consternati cum aceiasi oameni se lupta cu "sistemul" protejandu-l, asimilandu-l, folosindu-l electoral si incercand sa-i vanda iluzii si acleasi eterne promisiuni.

Bilantul realizarilor politicienilor nostri in cei 21 de ani scursi de la evenimentele din decembrie '89, care ne-au adus libertatea si ne-au redat pentru scurt timp increderea, e mai sumbru decat pare initial. Dincolo de hotia generalizata si spulberarea oricaror repere, intreaga clasa politica a reusit sa distruga si putinele lucruri bune. Mosteniri ale