Foto: Thinkstock Psihologul Ozana Ilie, de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii "Marie Curie", le recomandă părinţilor să fie atenţi la comportamentul copiilor. În cazul în care sesizează că micuţul dă dovadă de o timiditate exagerată, trebuie luate măsuri pentru ca dezvoltarea lui să nu fie afectată.
"Într-o lume în care tupeul a devenit calitate, timiditatea tinde să devină un defect. Pentru că un copil timid, care se ruşinează chiar şi când face lucruri fireşti, poate fi luat în derâdere de semenii săi", avertizează psihologul.
De aceea, este bine ca părinţii să urmărească atent comportamentul copiilor lor. Există o serie de semne care dovedesc că avem de-a face cu un copil timid.
"Vom vorbi de copiii cu timiditate exagerată, nu de cei cu unele probleme de adaptare. Astfel, un copil foarte timid nu îi priveşte în ochi pe cei cu care vorbeşte, refuză să meargă la şcoală sau la grădiniţă, se ascunde în spatele părintelui său la întâlnirea cu alte persoane, vorbeşte doar în spaţiile familiare (acasă, la bunici etc.). De asemenea, chiar micuţii care nu vor să se joace cu alţi copii, preferând siguranţa şi singurătatea căminului, pot fi încadraţi tot la categoria timizi. Dar semnul distinctiv că avem un copil timid este faptul că el se înroşeşte atunci când simte că se află în centrul atenţiei, afirmă psihologul Ozana Ilie.
Ajutor la timp
Specialistul nostru mai precizează că timiditatea, ca trăsătură de caracter, poate fi identificată chiar şi la un copil de 2-3 anişori.
Pentru ca aceşti copii să nu devină nişte tineri sau adulţi timizi, părinţii sunt cei care trebuie să le acorde o mână de ajutor încă de mici. "Renunţaţi să vă gândiţi că micuţul se va vindeca de timiditate pe măsură ce trec anii. Dacă nu e ajutat, sunt şanse mari ca el să ajungă un adult foarte timid, cu probleme mult mai mari, chiar dacă, e
