O ştire din „Adevărul“ de ieri spune că senatorii PSD din Comisia de cultură vor să-i cheme la audieri pe preşedintele TVR, Andi Lăzescu, şi pe realizatoarea Rodica Culcer, pentru a da explicaţii în legătură cu emisiunea „Ultima ediţie“ din data de 7 noiembrie, în care Adrian Păunescu a fost criticat.

Era chiar ziua înmormântării sale şi, spune un senator PSD, „nu se cădea" să fie exprimate opinii negative. Iar Lia Olguţa Vasilescu - care pe când era în PRM tuna şi fulgera împotriva PSD - spune că audierea are în vedere şi „alte gafe": de exemplu, „la preotul Anania, când a murit, l-au făcut turnător la Securitate", iar pe 24 ianuarie TVR ar fi spus că „Opoziţia a fost huiduită la Iaşi", când în realitate fusese huiduit Băsescu.

Mi se pare de-o ipocrizie fără de margini invocarea acestei atitudini de „buni creştini" tocmai din partea oamenilor PSD. Dacă ar fi aşa, doamna senator ar trebui să ştie că Bartolomeu Anania nu era simplu „preot". Şi TVR nu „l-a făcut" turnător la Securitate, ci doar a reluat o informaţie publică despre presupusa sa colaborare cu organele represiunii comuniste. Dar acestea sunt mai degrabă detalii. Problema principală este reflexul politicienilor români de a-i chema la raport pe reprezentanţii televiziunii publice de câte ori aud opinii cu care nu sunt de acord. Reprezentanţii PSD ar trebui să-şi aducă aminte cum arăta TVR pe vremea guvernului condus de Adrian Năstase, când nu prea se vedea picior de opozant pe acolo, iar opiniile exprimate nu puteau fi decât favorabile puterii.

Ce sens mai are, la câteva luni de la emisiune, să ceri explicaţii pentru nişte păreri? Doar acela de a face presiuni şi de a intimida. Şi de unde până unde redevine Păunescu „un caz"? Sigur, nu se cade ca în ziua înmormântării să vorbeşti urât despre un om. Dar Păunescu nu era un om oarecare, ci un personaj public cu un anumit rol social, cel