Întinzi mâna şi selectezi jocul. Îi spui să ruleze un film şi îl vezi desfăşurându-se sub ochii tăi. Tehnologia prinde viaţă. Nu este un scenariu SF, ci noile console de jocuri. Dar cum îi afectează pe copii această simulare a realităţii?
"Timpul pe care copiii îl petrec în faţa calculatorului contează foarte mult. Dacă perioada se prelungeşte, sunt afectate performanţa, socializarea şi capacitatea de concentrare, iar copiii nu mai vorbesc decât despre jocurile respective", spune psihologul Dorina Stamate.
Partea bună este că aceste jocuri stimulează competiţia- totuşi, ar fi mai bine ca cei mici să participe la competiţiile sportive reale.
Virtualul invadează viaţa reală
Potrivit psihologului, suntem animale sociale şi avem nevoie de oameni, de feedback. "Din cauză că ne izolăm, scade capacitatea de comunicare, dar şi încrederea în sine. Există copii care, timp de 5-6 ani, au petrecut mai mult de 10 ore în faţa calculatorului, iar acum sunt adolescenţi şi se confruntă cu probleme de comunicare şi socializare", povesteşte Dorina Stamate.
Astfel, jocul pe consolă poate părea amuzant până în punctul în care începi să te identifici cu totul cu personajul şi nu-ţi mai trăieşti viaţa reală.
Aceste jocuri provoacă dependenţă, pentru că produc o oarecare plăcere. După ce te-ai jucat prima dată, cauţi din nou plăcerea şi atunci creşti perioada de timp dedicată jocului. Se produce astfel o desensibilizare la jocuri şi apare dependenţa. Dorina Stamate atrage atenţia că fenomenul dependenţei de jocuri este foarte răspândit şi în rândul adulţilor.
Imaginaţia celor mici nu este stimulată de jocuri în sens creativ, pentru că există mereu un pattern al jocului şi nu trebuie căutate soluţii inventive pentru rezolvarea unor probleme. Practic, ne refugiem în jocurile virtuale ca să ne trăim o viaţă pe care credem că, în mod real, nu am putea
