Temple budiste, mânăstiri creştine şi amintirea dezastrului atomic. Nagasaki a fost ultima etapă, fructuoasă lăuntric, a unei lungi călătorii în Japonia.
Ţineam să ajung acolo pentru cel puţin trei legende vii. Să vizitez comunităţi creştine din acest oraş japonez, creştinat din secolul al XVI-lea şi perseverând în credinţă până azi. Să cunosc puternica şcoală zen de aici, cu vechime şi cu iluminaţi. Să mă reculeg la sanctuarul consacrat lui Paul Nagai Takashi, cel care, în şase ani cât a mai trăit după bombardamentul atomic, a scris 15 cărţi şi a contribuit la fondarea unei noi ştiinţe, medicina atomică; dar mai ales a contribuit la revenirea la viaţă a acestui oraş renăscut după atrocitatea codificată „A".
În fiecare dimineaţă a şederii la Nagasaki, am urcat ritualic Dealul Nishizaka („Dealul Calvarului", îi spun eu), unde se află Martyrikonul, pe locul în care au fost crucificaţi 26 de creştini (6 europeni şi 20 de japonezi) în februarie 1597. Canonizaţi de Vatican la 1862. Între ei, Paul Miki, sfânt japonez, care la data răstignirii avea 33 de ani şi a trăit martiriul transfigurat de comuniunea cu Mântuitorul.
Japonezii şi creştinismul
La mănăstirea din Dealul Nishizaka, clădită în stilul arhitectural al catedralei „Sagrada Familia", stau de vorbă cu profesorul misionar Aguilar, din Mexic. El se află de 40 de ani la Nagasaki. A fost profesor la Teologie, acum s-a retras. Îmi mărturiseşte drama vieţii sale: n-a reuşit să convertească mulţi japonezi, în toţi aceşti 40 de ani! Iar în districtul Nagasaki-Go sunt astăzi circa 40.000 de creştini, tot atâţia câţi pe vremea lui Francisc Xaveriu! Stagnare totală... timp de patru secole! Aguilar n-a reuşit să facă noi convertiri, nu pentru că-i lipseşte vocaţia misionară, ci, zice, „pentru că japonezii nu se mai convertesc la creştinism!"
Clopotul care bate la ora 11.02
@N
