"Vom ajunge sclavi pe plantaţia străinilor". Aşa a descris un lider sindical efectul aplicării propunerilor Guvernului privind noul Cod al Muncii. Negocierile privind noul Cod continuă şi în acest moment. Un reprezentant al patronatelor, de această dată, susţine că angajatorii străini nu ar fi trebuit "să se bage", pentru că nu e ţara lor. Ţara nu este a lor.
Este evident că investitorii străini nu au venit, cu cele câteva zeci de miliarde de euro, în ultimii ani în România pentru a subvenţiona angajatul român. Este evident că au venit aici pentru că forţa de muncă a fost şi încă mai este mult mai ieftină decât în alte state şi că vor să obţină un profit cât mai bun. Este însă la fel de evident că, fără ei, România nu ar fi sărit câţiva ani buni din traseul spre bună-stare şi că fără banii lor nu s-ar fi creat atâtea locuri de muncă şi nici nu s-ar fi construit mare lucru. Economia noastră nu era capabilă să producă atât de mult şi atât de repede.
Străinii au fost buni atât timp cât au avut bani destinaţi României. Atât timp cât au pompat fonduri uriaşe în această economie de la care ei speră să obţină un profit pe măsură. Când au retehnologizat fabrici, când au cumpărat companii de stat aflate în faliment pe care le-au adus pe profit, când au deschis super şi hipermarketuri, au fost buni. Acum nu mai sunt buni, pentru că nu au bani sau, dacă îi au, nu mai vor să îi aducă aici.
Ceva trebuie schimbat la Codul Muncii şi este treaba Guvernului şi a reprezentanţilor angajaţilor şi ai patronilor să asigure o modificare echitabilă. Angajatul trebuie protejat, însă mai puţin la comun şi mai mult ca individ. Este anormal să fie aproape imposibilă, dacă nu legal atunci prin birocraţie, să dai afară un angajat care nu îşi face treaba. Vorbim despre drepturi care se acordă orbeşte, la nivel general, deşi, cel mai probabil, numărul celor care merită aceste dr