Teatrul şi filmul au o voce care poartă numele Constantin Codrescu. "Unchiul Vanea" a fost un leit-motiv al vieţii şi carierei sale. I s-a potrivit. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi dat decât talent şi un fizic plăcut, poate ar fi jucat, corect şi firesc, doar roluri de compoziţie şi de june prim. Dar a primit în dar şi altceva, care-l face imposibil de confundat. Vocea.
M-am întâlnit cu Maestrul Codrescu la Radiodifuziune – o instituţie care pune mare preţ pe voce! - , unde înregistra o piesă de Lucian Blaga. O părticică din "corola de minuni a lumii". Aşa a fost dialogul cu Maestrul Codrescu. "The Voice"…
Citiţi toate articolele din campania Jurnalului Naţional - Români care mai au ceva de spus
Jurnalul Naţional: Să-ncepem cu "Moara cu noroc", deşi nu e primul dumneavoastră film. Spun asta pentru că, o dată cu filmul ăsta, lumea s-a cam prins cine avea să fie Constantin Codrescu… Sau poate şi mai devreme? Mai devreme a fost filmul "Nepoţii gornistului".
Constantin Codrescu: Mai înainte de "Nepoţii…".
Mă gândesc la vremea când aţi fost student…
Vă referiţi şi la activitatea teatrală?
Şi la activitatea teatrală. Pentru că şi filmul, şi teatrul au o voce, pe care lumea o ţine minte şi care poartă numele Constantin Codrescu. Cine şi-a dat seama primul, dintre profesorii din Institut, de potenţialul vocii dvs.? A fost cineva, bănuiesc…
Nu mai ştiu… În orice caz, în anul II am avut şansa extraordinară de a o avea profesoară pe doamna Aura Buzescu. Asistent era Vlad Mugur, cu care eram foarte bun prieten de familie. Vlad a fost o importantă perioadă din viaţa mea, un foarte apropiat şi cinstit prieten, ceea ce a contat foarte mult. Ne întâlneam deseori, ne sfătuiam… După asta, viaţa ne-a mai separat…
Pe-atunci am primit propunerea de a juca într-un spectacol care era de fapt prezentat pentru absolvenţii
