Aflat la bilanţul MAI, preşedintele a pus degetul pe rana corupţiei afirmând că oriunde ai atinge organismul social dai de corupţie.
Nu mi-am imaginat vreodată că Traian Băsescu ar putea avea o viziune idilică asupra acestui fenomen. Că el se află doar acolo unde este dat în vileag. Dimpotrivă, ca om născut, crescut, educat şi exersat în sistem ştie foarte bine că flagelul este generalizat şi că amploarea sau cronicitatea lui diferă doar în funcţie de miză. Unde miza e mai mică, e cea mai puţină corupţie. Unde, însă, se învârt bani cu lopata, cancerul este generalizat. Nu cred că a fost nevoie ca serviciile să-i prezinte raportul referitor la corupţia şi contrabanda din vămi, în vara trecută, ca să se lămurească cum stăm cu flagelul la ceea ce urmează să devină graniţele Uniunii. Erau lucruri arhicunoscute, cu atât mai mult cu cât unul dintre greii partidului – Blaga – şi-a început cariera politică la vămile din nord, unde mi-e greu să cred că nu a avut de-a face cu fenomenul care, iată, riscă să arunce în puşcărie pe orice a lucrat pe acolo măcar o zi. Mi-e greu să cred că preşedintele nu ştia în ce stă, de fapt, forţa baronilor locali, între care cei aflaţi prin judeţele de graniţă au reuşit să dobândeacă o influenţă net superioară colegilor lor din interior. Că aplombul lui Flutur, Falcă, Frunzăverde, Ştefan se datorează exclusiv talentelor lor organizatorice şi nu fluxului de bani negri dinspre vămile păstorite de oamenii lor, drenate spre puşculiţele de partid.
În această zonă, organismul de care vorbeam este afectat de o evoluţie spectaculoasă a „bolii”, spre metastaze multiple. Pacientul este în situaţia în care niciunul dintre organele sale nu mai funcţionează fără „calmantul” spăgii. Iar instituţia la al cărei bilanţ s-a aflat preşedintele nedoritor de aplauze, este una reprezentativă. Dacă procurorii îşi pun mintea, ar putea băga la pârna
