Când auzim de Alzheimer, ne gândim la persoane care şi-au uitat numele şi care nu mai pot face calcule simple. Acestea sunt însă manifestări tardive ale bolii. Cu ani înaintea lor, apar multe alte semne, mai subtile. Află care sunt acestea.
Deocamdată, maladia Alzheimer nu poate fi diagnosticată cu certitudine decât în stadiile sale tardive, adică atunci când memoria şi funcţiile cognitive sunt atât de alterate, încât ajung să afecteze serios calitatea vieţii. Atrofierea hipocampusului, zona din creier responsabilă de memorie, este vizibilă cu opt-zece ani înainte ca maladia să poată fi diagnosticată.
Lapsusurile, primele semne
Declinul cognitiv foarte uşor ce caracterizează primele etape ale bolii este deseori pus de către bolnavi şi de către cei din jur pe seama vârstei, Alzheimer fiind o boală specifică vârstnicilor. Pierderile de memorie sunt, în stadiile incipiente ale maladiei, foarte uşoare. Aproximativ jumătate din persoanele cu vârste de peste 65 de ani au uneori dificultăţi în a-şi aminti unele cuvinte sau unde au pus cheile de la casă.
Pe măsură ce maladia Alzheimer se agravează, bolnavul se confruntă tot mai des cu dificultatea de a-şi aminti cuvinte, iar pe lângă aceasta, apar şi dificultăţi în activităţi organizatorice. De exemplu, nu reţine programările făcute şi ceea ce şi-a propus în urmă cu câteva momente să facă sau nu-şi aminteşte că are de luat medicamente.
În acest stadiu, mai apare o problemă: imposibilitatea de a învăţa lucruri noi. Bolnavul nu mai reţine adrese, numere de telefon şi nici măcar o informaţie dintr-un paragraf citit sau instrucţiunile de utilizare ale unui telefon. Aceste dificultăţi devin surse de anxietate.
Evenimentele recente sunt uitate
După o perioadă de evoluţie a bolii, ce variază de la doi la şapte ani, se instalează declinul cognitiv moderat. În acest stadiu, bolnavul în
