"Tiranul" Mubarak a fugit! Egiptenii cântă şi dansează, flutură steagul naţional şi ţipă ca nişte posedaţi: "Egiptul e liber! Libertate!". Pieţele şi străzile s-au umplut cu cete rufoase, care se scălâmbăie în fel şi chip. Îşi săr­bătoresc caraghios clipa de amă­gire. N-au timp să cântărească momentul, să-l măsoare pentru viitorul ce pândeşte din fumul prafului de puşcă. Dar nici nu-i interesează altceva decât bucuria asta din care nu ştiu să se înfrupte altfel. "În jurul minciunii, oamenii roiesc ca muştele deasupra prăjiturii cu miere (...)", e de părere scriitorul Mika Waltari în romanul "Egipteanul". Într-adevăr, căci libertatea e min­ciuna cea mai gogonată pe care oamenii au scornit-o. În jurul ei au roit şi vor roi de-a pururi noroadele în transă, ademenite de miresmele irezistibile ale "prăjiturii cu miere". Acum e rândul egiptenilor, după ce şi tunisienii au aruncat în aer o ţară atrăgătoare, sigură şi stabilă. În urmă cu două decenii, şi românii se mutaseră în stradă, ameţiţi de min­ciuna asta a libertăţii. Şi au rămas acolo multă vreme, până ce-au rea­lizat că libertatea în sărăcie e de­geaba. Când s-au dez­meticit era prea târziu, fiindcă neguţătorii noii vremi îi ar­vuniseră deja la tarabele capita­liste.

În Cairo se chefuieşte bezmetic de săptâmâni în şir. Şeful serviciilor secrete abia ce-a anunţat poporul că "Ultimul Faraon" a demisionat. Pu­terea a trecut oficial în mâna unui consiliu al forţelor armate. "Am reuşit, Egiptul este liber! Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea!", se strigă tâmp în Piaţa Tahrir şi cum să nu-i compătimeşti pe naivii ăştia? Ce li­bertate e aia vegheată de servicii secrete şi armată? De la distanţă, preşedintele Americii ţine discursuri despre... Egipt şi îndeamnă la o democratizare paşnică. "Egiptul e liber!", bâzâie muştele pe malurile Nilului. Dinspre Ciad sau Mongolia nu se aude nimic, şefii acestor state tac,