“Nu mai luaţi în seamă acele televiziuni nenorocite care induc în eroare!”, îndemna lumea arabă, săptămâna acesta, nu se ştie de unde, liderul libian Muamar Gadafi, care vorbeşte şi nu se vede după ce s-a “extras” din public de frica mâniei populaţiei sale oprimate. Gadafi nu se referea la televiziunile “imperialiste”, cum ar fi cele americane sau britanice – CNN şi BBC – ci la cele arabe, Al Jazeera şi Al Arabiya, pe care liderul libian le-a numit “cei mai mari duşmani”, dând vina pe ele pentru revoltele din lumea arabă, informează site-ul Bloomberg.

În timp ce Al Jazeera, în special, devenise nu un “talk show”, ci un “talk shop” de ştiri, care prezenta cu obiectivitate realitatea de pe frontul manifestaţiilor din ţările arabe care s-au ridicat împotriva regimurilor dictatoriale sub care se sflau de zeci de ani, răsturnându-şi de la putere conducătorii – cum s-a întâmplat până acum în Tunisia, Egipt şi Libia – şi câştigând credibilitate şi tot mai multă popularitate, televiziunile naţionale din ţările zguduite de revolte se străduiau să aplaneze cât mai mult gravitatea situaţiei şi transmiteau informaţii favorabile guvernelor contestate de revoluţionari.

Al Jazeera, care spre deosebire de Al Arabiya este un post bilingv, având emisiuni şi în limba engleză, nu numai în arabă, a fost, de pildă, întreruptă la Cairo chiar de la începutul marşurilor de protest care l-au determinat pe preşedintele Hosni Mubarak să părăsească puterea după 30 de ani. Al Jazeera a avut şi meritul că, transmiţând în engleză, a informat şi Occidentul - în special Statele Unite, Canada şi Europa - despre realităţile din ţările unde au izbucnit revoltele.

“A fost un moment de progres” pentru Al Jazeera, de schimbare, după cum a estimat Charlie Beckett, directorul Polis Media Research Unit din cadrul London School of Economics. Beckett a mai estimat că Al Jazeera s-a implicat