Trebuie sa fii orb sau de o totala rea-credinta ca sa contesti importanta recentei ofensive avand ca prim obiectiv eradicarea coruptiei generalizate din punctele de frontiera. Indiferent de mobilurile adiacente sau de beneficiile de ordin politic-electoral pentru initiatorii acesteia.
Oricine a avut curajul si initiativa merita admirat. Caci Romania este una dintre putinele, poate singura tara din UE, in care coruptia este o lege de existenta (aproape) unanim acceptata de intreaga societate, inclusiv de cei care au de suferit de pe urma ei.
Ce pare la noi mai firesc decat o spaga. La vama, la politistul de circulatie, la medic, la profesor, la director, la inspector, la functionarul public, la angajare, la pensionare (anticipata), la nastere, in timpul vietii si la moarte (pentru un loc in cimitir). Spaga este frate cu romanu', mai abitir decat codrii, pe care oricum i-a cam taiat, tot contra spaga.
Este parte a sufletului autohton, daca am medita asupra semnificatiilor unor mostre de "intelepciune" traditionala, precum: "O mana spala pe alta si amandoua obrazul!", "Te faci frate cu dracul pana treci puntea!" sau celebra lege a lui "om": " Esti om cu mine, sunt om cu tine!".
Am sperat ca schimbarea din decembrie 1989 sa produca macar un recul la acest obicei al pamantului. As! Dimpotriva! A disparut frica de "organe". Si frica organelor de alte organe. Au crescut posibilitatile de tezaurizare, de investire si cheltuire cu folos si bucurie a agoniselii. Beneficiarii au prins gustul luxului, uneori desantat si ostentativ, fiindca bucuria este deplina doar atunci cand cei din jur te invidiaza si te admira. Romania a ajuns pentru unii o adevarata Tara a Fagaduintei si un spatiu al destrabalarii absolute.
Pe acest fond s-a declansat actuala campanie, salutara din orice perspectiva ai privi-o.
Din pacate, in
