Scandalurile se tin lant in jurul stalpilor puterii, iar regimul politic romanesc isi arata limitele si dedesubturile tribale. Asemenea involutie caracterizeaza societatile inapoiate deoarece obiectivele decidentilor politici nu sunt civilizatia si bunastarea tuturor cetatenilor, ci doar poftele proprii si ale familiei, neamurilor, grupului, clanului carora le apartin. E nevoie de argumente.
Incursiune in istorie
Daca bolsevicii au lichidat relatiile capitaliste decazute si stalpii burghezo-mosieresti prin coercitie, represiune si executii sumare, institutiile recent eliberate de chingile totalitarismului s-au oplosit sub pulpana mai marilor zilei.
Le e frica de libertate. Se tem sa-si ia soarta in propriile maini, asa cum prevede legea. Dreptate se face mai cu seama sub presiunea unor organisme internationale, sau demonstrativ, cu mascarada TV, pentru a nu pica examenele UE: admiterea in spatiul Schengen, rapoartele periodice pe Justitie.
In istoria Europei, stalpii puterii au avut cam aceleasi denumiri: Peers of England, Pairs de France, Pari d'Italia etc., cu sau fara stepene nobiliare. Pairii erau vasali regelui, neputand fi judecati decat de colegii lor. Se mai numeau si parinti ai natiunii, in semn de respect.
Ca orice forma fara continut imprumutata de fondul autohton, si aceasta s-a compromis de la inceput. De aceea, numele de "pair" nu a prins, ci altul, neaos, de stalp al puterii, atragand fulgerele jurnalistilor vremii, de la Caragiale si Eminescu, la C.A. Rosetti.
Chiar si asa, sangele albastru nu s-a facut apa, ci a pus umarul la ridicarea poporului prin cultura si civilizatie, reusind sa intemeieze o natiune de rang european, o patrie intre 1918 si 1940.
Nu e putin. N-au lipsit afacerile dubioase, nici nepotismul ori implicarea rubedeniilor, dar au fost exceptia, nu regul
