Primele podoabe de mărţişor au fost monedele de aur sau argint. După ce le purtau, fetele cumpărau cu ele caş şi vin roşu, ca să aibă tenul alb şi obrajii rumeni. Firul rămas avea menirea să împrumute naturii norocul omului. Sursa: Libertatea
“Originea mărţişorului este imposibil de stabilit”, spune şeful secţiei Studii Etnologice din cadrul Muzeului Ţăranului Român (MŢR), dr. Şerban Anghelescu.
Anul trecut, au apărut câteva ştiri conform cărora obiceiul este vechi de 8.000 de ani, informaţii bazate pe obiecte descoperite într-un sit de la Schela Cladovei, în judeţul Mehedinţi. Însă aceste date sunt false. “Între Mărţisor şi cercetările arheologice de la Schela Cladovei nu există nicio legătură”, explică Adina Boroneant, cercetător ştiinţific la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan”.
Menţiuni despre Mărţişor anterioare secolului al XIX-lea nu au fost găsite. Asta nu înseamnă că obiceiul nu exista, ci este posibil ca oamenii să nu fie “interesaţi să menţioneze ceva ce era o banalitate”, crede Anghelescu.
Primele podoabe: monedele
Cum originea rămâne un mister, vom discuta în cele ce urmează despre mărţişoarele din secolul XIX. “Iniţial, Mărţişorul nu avea puterea concentrată în podoabă, în obiectul de artizanat, ci în firul de Mărţişor. Era de o uniformitate care astăzi ar fi săracă. Dacă s-ar renunţa acum la podoabă, ar dispărea o întreagă industrie”, explică Anghelescu. Astfel, la început era purtat doar firul de culoare albă, împletit cu cel roşu.
Potrivit unei cercetări asupra obiceiului, efectuată de poetul George Coşbuc, culorile reprezintă focul şi lumina, fiind un simbol al Soarelui. În sprijinul acestei teorii vine şi obiceiul de a agăţa de firul alb-roşu o monedă (un alt simbol al Soarelui, spune Coşbuc). Anghelescu explică simbolul: „Fetele purtau în jurul gâtului o monedă de aur sau de argint. După ce o purtau un timp, ele
