In istoria postdecembrista, politizarea functiilor s-a numit pedeserizare, pesedizare, penelizare, dar pedelizarea a depasit cu mult regulile statului de drept. Daca puterile anterioare se chinuiau sa-si motiveze macar de ochii lumii numirea propriilor membri ori a oamenilor de influenta ca decidenti in functii publice, PD-L a tacut si a sters tot ce era de alta culoare politica de sus pana jos. Pana si angajarea soferilor, a femeilor de serviciu se face cu carnet de partid, daca ne luam dupa presa.
Fireste, pot exista justificari politice pentru numirile la varf, inclusiv ale secretarilor de stat, dar nu si mai jos, unde tulbura inutil statu-quo-ul profesionistilor.
N-ar fi atat de grav, daca s-ar respecta cel putin trei criterii, in vederea promovarilor: 1. profesionalism, competenta si expertiza, 2. tinuta morala si 3. incredere, nu a partidului sau a jupanului, nici a finantatorului, ci a mediilor publice.
Ordinea nu este aleatorie. Politizarea s-a practicat sporadic si in tari cu pretentie, cum ar fi Franta, dar a trecut rareori de capii deconcentratelor, nu si de directorii liceelor.
Eminentele cenusii ale partidelor
De aceea, fiecare partid doritor de putere trebuie sa aiba pregatit din vreme, in deplina transparenta, un corp al expertilor, o echipa disciplinata de profesionisti, care sa ocupe posturile, avand deja diagnoze, prognoze, programe, idei, masuri reformatoare clare. Toate discutate, aprofundate la partid si in mass-media. Nu tu negocieri, pertractari mahalagesti, nu algoritm de targ.
In jurul acestor eminente cenusii se construieste sistemul osos la partidului. Ele constituie alternativa. Alegatorii le pot anticipa solutiile dupa ideologie, caci orice miscare politica intr-o tara serioasa trebuie sa fie predictibila.
In caz ca nu au siguranta reusitei, pentru a nu atr
