Nu trebuie sa ne mire prea mult ca politicienii actioneaza de cele mai multe ori ilogic. In consecinta, asta inseamna ca insasi gandirea lor nu respecta intotdeauna legile rationale ale gandirii, ci se bazeaza, in cel mai bun caz si in mod fericit, atunci cand nu sunt cu totul si cu totul irationale, pe instinct, speculatii si intuitii. Cel mai proaspat exemplu - schimbarea premierului Boc. Motivul oficial? Lipsa increderii populatiei. Si nu numai, probabil.
Cine a spus-o? Insusi presedintele Traian Basescu, la intalnirea cu parlamentarii pedelisti. Atat de explicit incat, intr-un fel, oricine altcineva ar fi fost in locul lui Emil Boc ar fi trebuit din acel moment sa aiba probleme si mai mari in privinta increderii. Altfel spus, abia dupa acea declaratie premierul ar fi trebuit sa se prabuseasca in sondaje. Nu si Emil Boc. Probabil nu ar mai avea unde mai mult de atat. Dar sa revenim.
In conditiile in care tocmai ce exista un consens aproape perfect al declaratiilor, atat din partea presedintiei cat si de la Guvern, in privinta iesirii din criza si depasirea momentului critic al recesiunii, cand din partea guvernantilor nu auzeam decat lucruri de bine - ca avem crestere economica si ca urmeaza sa ne stabilizam - deodata, fara ca nimic sa anunte momentul, a venit stirea ca Traian Basescu este in cautare disperata de un nou premier. Tehnocrat, daca se poate. Nu s-a putut, asa ca a inceput sa preseze partidul sa... nu-stiu-ce.
Desi aproape nimeni din partea Partidului Democrat Liberal nu mai vrea sa vorbeasca pe acest subiect, cei care isi permit sa mai scape cateva lamuriri mai rau se afunda in irational. Nici presedintele nu a lamurit mai bine problema la intalnirea sa cu membrii partidului. Pe scurt, argumentul sau a fost ca Boc trebuie schimbat, pentru ca din moment ce nimeni nu mai are incredere in el, cum ar putea el sa continu