Şobolani, toţi microbii pământului şi dejecţii - de asta au parte cei care trebuie să repare conductele din subsolul Galaţiului. Pentru condiţiile oribile pe care sunt nevoiţi să le suporte, muncitorii primesc un spor cu totul ridicol, în valoare de 28 lei.

Şobolani, gândaci, tone de mizerii ce degajă un miros înfiorător, dejecţii ce se preling pe haine. Aşa arată o zi din viaţa unui lucrător la canalizare. Sunt oamenii care au de inspectat zeci de kilometri de subterane, pentru a depista la timp eventualele spărturi în ţevi.

Miros de urină

La punctul termic din Piaţa Centrală l-am întâlnit pe nea' Tudorel Lazăr. Are 57 de ani şi repară conductele din subsolul oraşului de 38 de ani. Zi de zi, bărbatul este nevoit să suporte mirosul cumplit din conducte.

„Când trebuie să repar o ţeavă mă bag în rahat până la brâu. Dacă vă spun ce găsesc prin subsoluri vă scârbiţi. Urină, miliarde de viermi, şobolani, pamperşi şi chiloţi. Este de speriat. Un adevărat focar de infecţie!", povesteşte instalatorul de conducte.

Suportă cu greu condiţiile de muncă, dar nu are ce face. Are copii de crescut, iar soţia este bolnavă. „Să ştiţi că nimeni nu stă de plăcere aici. Avem copii la şcoală, rate la bănci care trebuiesc plătite. Nu am altă posibilitate. Apoi, cineva trebuie să facă şi această meserie. Este o meserie de care are nevoie populaţia unui oraş. Intervenim ori de câte ori este o avarie la ţevile din subsol. Ţevile sunt vechi de pe vremea lui Ceauşescu", povesteşte instalatorul.

"Trăim cu speranţa ca mâine să nu ne îmbolnăvim"

Un alt coleg de a lui, Gheorghe Tabac (45 de ani) ne spune că a făcut o alergie de la microbi şi i-au ieşit pete pe corp. „Mi-e frică să nu duc microbii acasă. Am un copil de 2 ani şi patru luni. De exemplu, anul trecut doi colegi de-ai noştri, băieţi tineri, au decedat. Îi chema Valentin Ionescu