Sistemul colector urinar, format din bazinetele renale (formaţiunile care "captează" urina din cei doi rinichi), cele două uretere ("tuburile" prin care urina ajunge la vezică), vezica urinară şi uretra ("tubul" prin care urina se elimină) este "căptuşit" cu nişte celule epiteliale denumite în ansamblu "uroteliu".
Toată această zonă este expusă influenţelor carcinogene, dar cea mai frecventă tumoră este cea a vezicii urinare, urmată de cea de la nivelul bazinetelor. Cancerele ureterale şi uretrale sunt rare. Statisticile americane arată că anual se diagnostichează circa 52.000 de cazuri noi de cancer vezical, cu circa 9.500 de decese, situaţia fiind asemănătoare şi la noi.
Bărbaţii sunt de trei ori mai frecvent afectaţi decât femeile, boala apărând cel mai des între 65 şi 70 de ani. Studiile epidemiologice au arătat că expunerea la amine aromatice este responsabilă de creşterea incidenţei cazurilor de boală, explicând frecvenţa mai mare a cancerului vezicii urinare la fumători şi la muncitorii din industria vopselelor, cauciucului şi, în general, a celei chimice.
De asemenea s-a constatat o creştere a numărului de cazuri cu cancer urotelial la bolnavii cu nefrolitiază cronică şi la cei cu infecţii urinare cronice, la cei care consumă abuziv analgezice care conţin fenacetină şi la unii bolnavi de cancer cu alte localizări aflaţi sub tratament pe termen lung cu ciclofosfamidă. Cele mai frecvente semne clinice ale bolii sunt hematuria macroscopică (prezenţa sângelui în urină, vizibilă cu ochiul liber) sau microscopică, prezente la circa 75% din pacienţi.
Alte manifestări sunt disuria (greutate la urinare), polakiurie (nevoia de urinare frecventă) şi incontinenţa urinară. Mai rar pot exista şi manifestări datorate metastazelor viscerale sau osoase.
Atenţie! Cancerul vezicii urinare este o afecţiune gravă. Orice modificare a aspectului urinii
