Dacă ar fi să aruncăm o privire în DEX, cadoul ar semnifica un obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie. Numai că, în lumea în care trăim, ceva dăruit "în semn de prietenie" a devenit un termen deja mult prea exagerat, mult prea demodat, depăşit chiar.
De fiecare dată, în apropierea zilei de naştere sau a oricărei zi festive, ne-am obişnuit să afirmăm în faţa prietenilor sau în faţa cunoştiinţelor (uneori chiar şi în fereastra de messenger) : ,, îmi doresc asta, asta şi eventual... asta". Apoi, primind exact ceea ce de fapt le-am cerut celorlalţi - afirmăm cu un aer de inepţie totală: "vai, nu trebuia, cum de ai ştiut ce îmi doresc ?! " So, cam aşa stă treaba în zilele noastre.
Aşteptăm cadouri somptuoase, costisitoare şi pline de o eleganţă cu totul impunătoare. Aşteptăm cadouri memorabile, daruri remarcabile chiar, şi neapărat, vorba românului: "dă firmă". Dacă observăm pe eticheta unei bluze primite cadou "made in China" e de ştiut faptul că nu mai vorbim cu acea persoană o lună sau poate chiar mai mult de atât. În schimb, dacă la desfacerea cadoului zărim un ceas Dolce & Gabbana sau de o altă firmă care denotă o mare însemnătate, imediat acea persoană care a cumpărat produsul va fi în topul celor mai buni şi adevăraţi prieteni. Şi totuşi, mă întreb, de ce este atât de important ca un cadou să aibă o valoare totalmente deosebită? De ce nu ne interesează persoana care ni-l oferă, atât cât ne interesează firma şi, în special, preţul? Pe vremuri făceam cumpărături din diferite pieţe, angrouri sau târguri desfăşurate în oraş. Acum, dacă nu te duci de cel puţin patru ori pe săptămâna la mall, "nu eşti întreg la minte" ar spune unii. Tot odinioară, cadourile le fabricam manual, din propria măiestrie vivace şi din propria cunoaştere. Cu ceva timp în urmă, băieţii, din cele mai uluitoare şi sublime flori, le făceau tinerelor
