Băsescu a găsit aceeaşi soluţie ca Iliescu în 2003: aducerea unui premier cu imagine bună.

Chiar dacă fostul şi actualul preşedinte sunt la cuţite, asta nu i-a împiedicat să ajungă la raţionamente politice similare în anumite împrejurări. Pur şi simplu, flerul, experienţa, ştiinţa de a conduce i-au adus la aceleaşi concluzii în rezolvarea unor probleme dintre cele mai dificile cu care s-au confruntat.

Iureşul pornit de Traian Băsescu privind înlocuirea premierului şi separarea funcţiei de preşedinte PDL de cea de şef al Executivului a părut un trăsnet căzut din senin. Tam-nesam, Traian Băsescu se apucase să scuture partidul luându-i prin surprindere atât pe partenerii săi, cât şi pe adversarii politici.

Cu opt ani înainte, în 2003, Ion Iliescu declanşa o operaţiune similară. Perioada fusese marcată de numeroase disensiuni între premierul de atunci, Adrian Năstase, şi şeful statului. Cea mai mediatizată a fost intenţia Cabinetului Năstase de a introduce cota unică de impozitare. Ideea trecuse de Guvern, dar Ion Iliescu a reuşit să oprească punerea ei în practică. Dar cele mai dure confruntări dintre cei doi au vizat o altă chestiune: retragerea lui Adrian Năstase din postul de premier pentru a se concentra asupra conducerii PSD şi pregătirii alegerilor din 2004.

Ion Iliescu mai propunea ca în funcţia de prim-ministru să fie instalată o femeie, manevră care, în viziunea sa, ar fi reprezentat o lovitură de imagine. Adrian Năstase a refuzat, iar lucrurile au evoluat aşa cum ştim. Deşi a fost departe de problemele grave prin care trece acum ţara, guvernarea Năstase nu a rezistat uzurii, imaginii de administraţie coruptă, atacurilor presei şi ale Opoziţiei.

Astăzi, Traian Băsescu are probleme mult mai dificile. Premierul Boc şi echipa sa nu mai beneficiază de niciun fel de credibilitate în ochii populaţiei. Nivelul de trai s-a prăbuşit în urma