Dupa anuntarea congresului si retragerea lui Bela Marko de la presedintia UDMR, in spatiul public s-a itit un cor de sirene, cu ode despre pragmatism, intelepciune, corectitudine, de care ar da dovada formatiunea maghiara. O adevarata oaza de europenism in mlastinile politice valahe! Nicio vorba despre oportunism, populism, politicianism, nationalism agresiv, acuzatii obsesive ale ultimelor decenii.
Daca Puterea si Opozitia au dorit atragerea UDMR in constructii politice necesare fie guvernarii, fie daramarii acesteia, mass-media ar fi putut manifesta retinere si obiectivitate. Caci orice analiza rationala arata ca putine sunt lucrurile care-i deosebesc pe udemeristi de restul clasei politice: consecventa si abilitatea negocierii, cativa lideri de factura europeana, pragmatici, buni comunicatori.
Identitatea politica a UDMR
Din 1996 au urmat neabatut un soi de realpolitik, teorie fondata de Ludwig von Rochau si aplicata cu mare maiestrie de Otto von Bismark, vrajiti mereu de farmecele puterii. Or asta nu e doctrina, ci oportunism sadea si, de ce nu, machiavelism: ca sa obtina diverse favoruri bugetare si forme de autonomie cultural-educativa, de peste un deceniu, tot ameninta cu iesirea de la guvernare. Unii ii zic santaj.
Insa odata cu admiterea in UE, in conditiile egalitatii de sanse a tuturor cetatenilor, indiferent de nationalitate, n-ar trebui ca scopul, interesul etnic, sa mai scuze mijloacele. Deja discriminarea pozitiva le-a adus alocatii mai mari pentru scolile si institutiile lor culturale, deja in invatamant s-a produs segregarea, iar spargerea modelului cultural multietnic al Universitatii Babes-Bolyai este ravnita cu ardoare.
Ca sa-si legitimeze statutul si pretentiile, militeaza de ani buni pentru Legea minoritatilor. Declara ferchesi ca vizeaza autonomia teritoriala, desi Constitutia si cutume
