Piesa scrisă de Neil LaBute vorbeşte despre incapacitatea noastră de a vedea frumuseţea dincolo de dimensiunile 90-60-90. Spectacolul regizat de Cristi Juncu îi mai are în distribuţie pe Tudor Istodor/Andi Vasluianu, Irina Velcescu şi Raluca Vermeşan.
De ce „XXL (Fat Pig)", titlu în limba engleză?
Pentru că, în română, traducerea mot à mot, „Grasă ca porcu'", nu cred că sună atractiv, e chiar dură. Ne-am tot gândit, ne-am tot sucit, şi am ales această variantă în ultimul moment. Am plecat de la „Grasă ca porcu'" şi am încercat să edulcorăm povestea cât de cât. Am trecut prin formulele „Grăsuţa", „Durdulia", „Cât dulapu'", Cât malu'", „Balena" şi am ajuns în partea cealaltă, la esenţa piesei, la ce vrea ea să spună, de fapt. Nu este o comedioară de bulevard, ieftină; e chiar un text mare. Vrea să ne arate cât de îngustaţi suntem la minte, cât de primitori suntem la ceea ce înseamnă formă şi cât de puţin căutăm conţinutul. Găsiserăm şi titlul „Aproape perfectă", care, aparent, contrazice total denumirea originală. Autorul s-a gândit mult la acest titlu, pentru că a vrut să fie în acord cu marele public. Aproape toţi, inconştient, avem o doză de vulgaritate în gândire şi spunem undeva în noi când vedem o persoană supraponderală: „Băi, cât e asta!". Aproape toţi, ca să nu zic... probabil că toţi. Finalul e o surpriză la acest tip de gândire. Şi ne-am spus că nu trebuie să vindem exact finalul piesei, prin titlu, ci să-l lăsăm pe spectator să descopere singur ce se ascunde în deznodământ.
În ultima perioadă ai lucrat numai cu texte foarte bune, în „Artă", „Nişte fete", „Dumnezeul de a doua zi"...
Avem marele noroc să dăm de autori ca Neil LaBute, David Mamet, Mimi Brănescu, oameni contemporani, care scriu foarte bine. Dacă n-am un text bun, eu nu mă mai apuc de un proiect. Nu mai cred în varianta imediat de după studenţie: „lasă, bă, că-l facem noi
