Ne place, nu ne place, trebuie să recunoaştem că Laszlo Tokes a avut dreptate. În urma unui pronunţat proces de deznaţionalizare, ungurii au ajuns să fie românizaţi, şi mă refer în principal la cei din conducerea UDMR. Nu întâmplător UDMR înseamnă acum uniunea democrată a maghiarilor românizaţi.
Politicienii lor de vârf nu sunt cu nimic mai prejos decât alde Hrebenciuc, Ruşanu sau Berceanu, numai că se exprimă în altă limbă. Iar când unii dintre liderii UDMR se apropie de tine, simţi instinctiv nevoia să duci mâna la portofel, pentru mai multă siguranţă.
Cine crede că doar primarii pedelişti au primit bani pentru săli de sport în pustietăţi, se înşală. Mergeţi prin satele cu populaţie maghiară să vedeţi mândreţe de construcţii, atât doar că, din pricina drumurilor, nu poţi ajunge acolo nici cu vehicule militare. Sau poate sunt impracticabile tocmai în ideea de autonomie, ca satele să fie complet izolate.
În orice caz, e mare nevoie de săli de sport în mediul rural. Badea Ion sau Iancsi baci, când vin de la bufet, nu-şi mai altoiesc muierile, ci merg să tragă de fiare cu hoaverii. Iar nanele, după o zi de sapă, abia aşteaptă să se relaxeze la un fitness.
Apartamentele din blocurile ANL din Săcueni au fost împărţite tot pe principiul românesc. O locuinţă la primar, una la naşu', şi mai pupă şi secretara o cameră, chit că ea, sărmana, după cum reiese din acte, a depus cererea încă înainte ca maică-sa să rămână gravidă.
Tot pe linie udemeristă se pregăteşte un tun de 50 de milioane de euro din fonduri de mediu. N-au ţăranii canalizare, n-au apă potabilă, dar în schimb vor avea parcuri. Ce poate fi mai minunat decât să vezi un biet paizan, după ce tocmai s-a prăbuşit în toaleta din fundul curţii, cum priveşte încântat, îngropat până la brâu, la mândreţe de parc plin de palmieri şi de tuia?!
S-au dus vremurile când mâncarea politicienilor
