Ciudata si ironica poate fi viata omului. Sa-l luam ca studiu de caz pe Emil Boc. Despre premierul Romaniei, parerile sunt impartite. Sa nu ne luam dupa sondaje. Nu acum. Ele ii sunt total nefavorabile. Nici dupa parerea presei in general, nici dupa societatea civila. Nici macar dupa parerea propriului partid.
Desi stie ca fara el nu ar putea sa isi duca mandatul pana la capat, sa nu ne luam nici macar dupa presedintele tarii, care isi face numarul de bluf lasandu-ne sa credeam ca ar dori sa il schimbe.
Si totusi. In ciuda tuturor, in ciuda recunoasterii unanime a faptului ca nimeni nu mai are incredere in el, despre Emil Boc se vorbeste tot mai des la timpul trecut. Aproape nimeni nu mai spune "este", ci doar Emil Boc "a fost" ... de obicei ... "un mare si curajos prim ministru". De aici incepe fascinanta si incredibila poveste a lui Emil.
Noul Cod al Muncii va fi adoptat de catre Executiv prin asumarea raspunderii. Guvernul a aprobat ordonanta privitoare la modificarea Codului Muncii si a trimis-o Parlamentului spre dezbatere. Despre schimbarile pe care acest proiect le aduce vechiului Cod al Muncii inca nu s-a vorbit pe cat ar trebui. Subiectul merita infinit mai multa atentie si dezbateri serioase. In Romania, ele nu au existat, iar acum este deja prea tarziu.
Dincolo de "flexibilizarea muncii", pe care noul Cod o prezinta ca pe o revolutie ce va descatusa lumea investitorilor de afara, sa ne bucuram - noul Cod al Muncii reprezinta o viziune ultraliberala. Pentru asa ceva iti trebuie, intr-adevar, mult curaj. Si este foarte bine ca Emil Boc si-a asumat asemenea schimbari.
Schimbarile pe care noul Cod le va produce se vor vedea in timp. Cresterea somajului, inrobirea si mai mult a angajatului in fata unui angajator si asa fara nicio regula si fara niciun Dumnezeu, cresterea instabilitatii sociale prin tra
